iar tatal de doua fete un norocos…”. Sunt cuvintele unui prieten si nu imi mai ies din cap.
Cu asta m-am ales de eclipsa asta. Inca ma gandesc daca e adevarat si inca mai caut argumente ca nu ar fi asa…dar nu gasesc.
Da, sunt un animal feroce cand vine vorba de Ileana aceea, mama lui Maximilian, daca ar trebui sa-l protejez pe el..
Unii spun ca suntem binecuvantati cu copii pentru a ne maturiza emotional mai repede. altii spun ca un copil e o binecuvantare care vine sa mai spele „karma” familiei. Altii, ca e doar o intamplare.
Eu cred ca un copil e un dar si cumva el isi alege sosirea si parintii.
Maximilian, stiu eu pentru mine, a venit dintr-o rugaciune in noaptea de revelion 2003 spre 2004, singura trecere dintre ani cand la miezul noptii eram intr-o biserica, intr-un sat in Maramures. Poate ca el dorea deja sa vina, traiam o pasiune nebuna cu tatal lui, asa ca rugaciunea din acea noapte poate doar l-a convins de dragostea mea..Poate. In Mai 2004 eram insarcinata.
Mi-am dorit intotdeauna copii..Imi plac copiii…Iubesc copiii pentru ceea ce vad in ochii lor, pentru ceea ce simt in preajma lor. Il iubesc pe Max , desigur, dar ii iubesc si pe ceilalti..Eu cred ca orice copil care ne iese in cale vrea doar sa-i zambim. Sa-i aratam bucuria noastra. Acesta e motivul pentru care , fara exceptie, voi zambi unui copil, indiferent daca il cunosc sau nu..oriunde m-as afla. Ati observat? Ei zambesc intotdeauna inapoi.
Bine, fie. Max e plecat in vacanta de mai bine de 3 saptamani si mai sunt 2 si ma intreb daca textul asta nu e cumva doar nevoia mea de vorbi despre el..de a-mi controla emotia asta…de a mai stinge dorul. Posibil.
Am fost tot timpul de acord sa plece. Sa exploreze, sa aiba curaj. Si cand a mai crescut..faceam glume, ii spuneam intr-una ca trebuie sa vada mai mult decat doar (wc-ul din ) fundul curtii lui…desi el nu prea stie ce inseamna asta.
„Du-te sa vezi lumea, fii curios, esti binecuvantat cu sansa asta” .
Mi-a fost teama de fiecare data si multe nopti nu am dormit punand la indoiala decizia de a-l lasa sa plece. De fiecare data imi aminteam de mama mea. Ea nu spunea niciodata DA. Iarta-ma , mama. Bine, spuneai rar..
Salvarea mea au fost taberele si matusa care locuieste la Constanta. In tabere gratuite mergeam ca eram premianta iar la matusa, toata vara, faceam ce voiam. Ea nu era asa autoritara ca mama. Cred ca si azi inca resping autoritatea ca un copil rebel..(luptand aiurea cu mama lui) cu morile de vant…ce iluzie.
Cu mama, toate evadarile mele erau obtinute cu forta..eu doar o puneam in fata faptului implinit..pentru ca asa ma obisnuise. Prea mult NU te face sa nu te mai obosesti sa intrebi.
Cred ca atunci cand am devenit mama, am inceput sa ma vindec eu, fetita rebela si neinteleasa. Eram tematoare dar si curajoasa in acelasi timp..
Apoi am intalnit un medic pediatru minunat care m-a invatat sa-mi inving teama spunand pur si simplu o rugaciune..”Dumnezeule, daca tu mi l-ai dat, acum tu sa ai grija de el!”.
Si la un moment dat frica a disparut. Te gandesti la el, dar te bucuri pentru el si nu mai exista frica aceea de la inceputuri. Dorul ramane.
Apoi am citit mult si mi-am dorit sa fac ceva diferit fata de ceea ce au facut parintii mei. De multe ori am dat gres, sfarsind prin a fi „despotica” , fix ca mama..alteori insa mi-am muscat limba si mi-am dat seama intr-o secunda cat de mult as fi ranit daca deschideam gura, desteapta de mine!!!. Oricat de destepti va credeti, nu umiliti un copil..nici pe al vostru, nici pe al altora..Mai nou, gluma noastra este..”vorbesti tu sau hormonul, anunta-ma”…
„Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.”
Nu , copiii nostri nu sunt ai nostri..sunt ai vietii insasi….cititi-l pe Khalil Gibran. Profetul, parca, o carticica ce pare a cuprinde tot sensul vietii in ea.
Si revenind, da sunt o mama feroce si invat cate putin sa nu mai fiu. Daca depinde de mine ce va deveni el..atunci nu, nu vreau sa-i fiu model de animal feroce. Sa stie ca il voi apara, dar sa invete sa se apere singur.
Vreau sa-l iubesc respectandu-l, lasandu-l sa aleaga si sa-si asume consecintele alegerilor lui. Vreau sa-l iubesc si sa stie ca eu raman mama lui, pana la capat si orice s-ar intampla ii sunt alaturi..Daca asta inseamna feroce..atunci, da, sunt feroce..dar nu pentru a distruge, ci doar pentru a proteja..nu pentru a lupta, ci pentru a comunica si a coopera.
Nu voi plange ( sa ma vada 🙂 ) cand se va indeparta si il voi incuraja sa-si traiasca viata. Viata lui, nu ce imi imaginez eu…
Ce mi-as dori insa cel mai mult sa-i pot transmite este credinta in iubire si in prietenie. Acolo unde nu e iubire, sa nu ramana. Da, pot fi feroce cand vine vorba de iubire si prietenie. Prietenii mei stiu.
Atat in momentele cele mai grele pe care le-am trait pana acum, cat si in cele mai frumoase… cele doua constante din viata mea au fost iubirea si prietenia. Iubirea..in sensul ei cel mai larg..de la speranta la pasiune, de la admiratie la frumos si tot ce IUBIM pe lumea asta..IUBIREA SI POFTA DE VIATA mi-au fost cele mai puternice arme.
Pretuiesc iubirea asa cum pretuiesc prietenia.
Doar ce m-am intors de la Fara Asfalt la munte. Am vrut sa vad eclipsa de pe dealuri si am vrut la racoare. Cu toate acestea, nu m-as fi dus daca nu ma sunau prietenii mei. De participat nu participam, in forma fizica nu sunt..si in general, stateam la scorbura.
Ei uite de aceea exista prieteni loiali si buni, sa-ti aminteasca ce iubesti, sa-ti pastreze visele cat timp tu te odihnesti si sa ti le spuna toate „verde in fata” cand te vad pus pe picioare. Ce binecuvantare!
Despre tatal de fete..intr-o poveste viitoare..eu aveam alta teorie..Spuneam mereu ca tatal de fete e un misogin ce urmeaza, iubindu-si fetele, sa se vindece…Ups, oi fi „biciuit” si eu ceva barbati in alta viata..de am acum baiat?!!
Pana atunci pot sa mai spun ca la cum ma cunosc nu stiu cum m-as fi descurcat cu o fata. Desi nu e timpul trecut sa invat. Cine stie?
Multumesc Maximilian Mihai ca m-ai ales pe mine. Rugaciunile mele si gandurile mele sa te invaluie precum aripi de inger si sa te aduca acasa cu bine si cu bucurie.
Te iubesc, copile…
Maicuta ta- Mami-gi. 🙂
Ileana 