Crina

„Și în jur parcă-mi colindă dulci și mîndre primăveri”

Nu, nu mai intentionam sa plec „la colindat”, cum se spune prin Ardeal. Mai exact nu mai intentionam sa plec de acasa. Fusesem la mama si tata, copilul era in „colindatul” lui si eu ma bucuram de solitudine. De liniste, de odihna  si de pace. Filme, inghetata, bere…

Cel mai frumos Craciun nu are sute de cadouri impachetate bine sub un brad cat casa. Cel mai frumos Craciun e la tine in suflet cu liniste si pace . Cel mai frumos Craciun e in iubire si daruire.Cel mai frumos Craciun e atunci cand aprinzi o lumanare si te gandesti ca a mai trecut un an, ca unii au plecat si si-au incheiat calatoria.

M-am prins tarziu ca el, cel mai frumos Craciun, ma astepta de ani de zile si m-a gasit , in sfarsit, anul acesta.

Si a fost atat de frumos ca a durat ca in povesti . Nu, nu o zi, nu doua, ci vreo saptamana si nici acum nu sunt sigura ca s-a terminat, eu il simt, e inca aici si imi colinda sufletul cu primaveri, de parca se incapataneaza sa ramana pana la anul, in decembrie. De ce nu?

Nu stiu ce am facut sa merit, dar pofta mea de viata si credinta ferma ca viata e pentru a trai si a te bucura traind, mi-au adus in cale darul cel mai de pret cu care ma mandresc, prietenii si dragostea lor.

Spun unii ca pentru a avea prieteni , inveti intai  tu sa fii un prieten. Poate ca asa s-a intamplat, poate nu,  dar prietenii mei, de Craciunul acesta,  mi-au facut cel mai frumos cadou, iubirea lor neconditionata, in toate formele posibile …de la aranjamentul de Craciun cel mai fain (foto) si salata boeuf, de la Crina, prietena mea de mai bine de 35 de ani deja, pana la plimbarea mea la Brasov.

Mi-au trebuit cam 5 minute sa ma razgandesc. Invitatia era facuta si aproape declinata pentru ca, ma gandeam eu, imi era bine acasa la mine, in suflet si in pace…si totusi..Cum adica sa nu ma duc eu sa-mi vizitez fix prietenii cu care am cele mai incitante, provocatoare si nesfarsite conversatii despre viata, iubire, fericire, daruire si compasiune..tocmai pe ei sa nu-i vizitez cand stiu ca ii port in suflet din ziua in care i-am intalnit? Tocmai pe ei cu care am impartasit cele mai frumoase bucurii dar si cele mai grele incercari de pana acum? Nu, exclus. Ma voi sui in masina si voi pleca la Brasov. Este atata caldura si duiosie in ei, luati separat si ,mai ales, impreuna , incat nu mi-as fi iertat-o tocmai pe asta.

15781689_1385646451455079_8833743047366660998_n

Iau drumul Brasovului si simt deja bucurie si entuziasm si ma gandesc cate lucruri am invatat eu de la brasovenii-ungurii-romanii astia doi..sau , ma bine zis, cat de multe daruri am primit eu, cunoscandu-i.

Luminita e o flacara mistuitoare, o lama de cutit…pe care nu as putea niciodata sa ma supar, oricate adevaruri mi-ar tranti in fata. O femeie cu o pofta de viata nebuna si salbatica asa cum ma stiu si eu ca sunt, intr-un fel. O sora a mea din alte vieti pe care am sansa sa o cunosc si acum. Este directa dar iubitoare, este de nestavilit dar revarsa o energie a vietii greu de cuprins in cuvinte, greu de descris…MINUNATA. O femeie care daruieste in fiecare zi altora, cunoscuti sau nu, o mana de ajutor, o vorba buna, o incurajare..alege viata si daruieste viata in fiecare zi. Putini sunt cei care stiu ca ea „munceste pe strada”…si daruieste zilnic cat poate noi nu am daruit intr-o viata.

Sandor e solar, carisma lui e inaccesibila. Trebuie sa fii intr-un numit fel , sa ai curajul sa treci prin cercul de foc de care e inconjurat. Nu-ti imaginezi cata iubire are in sufletul lui mare, dar  sa meriti. Nu poti ajunge langa soare cu aripi lipite, trebuie sa ai putere, curaj si inima de leu, ca a lui,  sa te afli in preajma lui. Nu am crezut ca voi ajunge vreodata sa-l cunosc atat de bine si sa-l numesc prieten.

Ei doi sunt  omenii care m-au ajutat enorm si ma ajuta in continuare sa-mi daram propriile ziduri, sa-mi deschid aripile larg si sa zbor. Nu cred ca am intalnit astfel de  „profesori” care sa-mi puna toate intrebarile incuietoare din lume si care sa ma ajute sa-mi transform viziunea asupra vietii si asupra propriei persoane. La prima vedere ai putea spune ca pasiunea noastra pentru sport, mai exact, pentru triatlon ne-a adus pe toti impreuna, in realitate insa, universul a stiut mai bine, sportul a fost si este doar un pretext.

Andreea, fata lor, inchide triunghiul perfect al iubirii. Stralucirea din privirea ei imi aminteste tot de foc. Pare tanara si plapanda, fragila si duioasa, dar in privirea ei si in putinele cuvinte rostite e TOTUL. Simti ca are o putere fantastica si nu are cum sa nu fie magie la mijloc pentru ca ea, studenta la medicina, face voluntariat pentru SMURD. Nu , nu ii place sa vorbeasca despre asta, si, in general tot ce face e de un firesc ireal si de o modestie iesita din comun. De unde atata energie si forta intr-o mana de om de 23 de ani? Cum de unde? EXISTA… Ei trei sunt dovada ca EXISTA, exista iubire si respect, armonie si pace in familie, bucurie impartasita, libertate deplina dar si atentie pentru celalalt. Ei au ales sa fie o FAMILIE si asta sunt ei , o inepuizabila IUBIRE.

15747555_1386355561384168_8819487675110041644_n

Am ajuns pe inserat si m-au asteptat cu bratele deschise, mi-au deschis larg poarta inimilor lor. E foarte greu sa pui pe hartie sentimente, trairi, sa pui pe hartie ceva ce ti-e dat sa traiesti si sa ti se para miracol, miracol de Craciun, atat de simplu, sincer, curat. MULTUMESC.

Si am urcat si dealul de la Cetate si am privit Brasovul si am simtit frumusetea acestui oras, mai ales acum, in peisaj de iarna, cum „se cade” de Craciun. Si la poale de Tampa, cu privirea in zare respiram padurea si sopteam recunostinta pentru acele clipe de magie.

Am vrut sa scriu despre Craciun, despre Brasov dar eu scriu despre oameni, pentru ca oamenii sunt Craciunul, oamenii sunt viata..iar prietenii sunt darul cel mai de pret al vietii.

Bucuria, iubirea, pacea si implinirea nu pot fi scoase dintr-o cutie perfect impachetata..doar  oamenii si le pot darui neconditionat.

Reclame