De cateva zile bune e vara in toata regula…Nu ne gasim locul, nu ne gasim umbra…Se incinge tot ..asfalt, acoperis si sange in vene…
Nu ai cum sa nu te gandesti ca e vara..Daca nu te gandesti tu , te loveste ea..cu soare arzator, cu rochii diafane, piele bronzata, vorbe dulci si dor de duca..
Si daca mai pui si luna plina intr-o seara , nu ai cum sa nu simti ca e vara..si rima e gata.
De trei zile ma intreb de ce unii barbati , cand vad ca viata lor nu e asa cum si-ar dori…in loc sa simplifice tot si sa se intrebe ce e cu adevarat important..se apuca si se complica si mai tare…si , mai rau, ii complica si pe altii.
Cand esti singur, cand nu esti intr-o relatie si ai inceput sa te simti bine cu tine se intampla ceva mai greu de explicat in cuvinte..se intampla asa, ca si cum, simturile tale adormite se trezesc si brusc vezi totul clar oricat de incinsi ti-ar fi creierii.
Sunt prietenoasa, asta stiu, ma inteleg bine cu barbatii si asta stiu..dar intrebarea care ramane este de ce intalnesc inca barbati ciudati, genul descris mai sus?Indisponibil, nefericit si cu un talent deosebit de a se (ne) (te) complica?
De putine ori insa in istoria personala am spus STOP atat de clar ca de aceasta data si am ales sa nu imi ascund propriile credinte, sa nu le mai pun pe ele la indoiala si sa vad cat se poate de limpede ca da, am dat iar peste modelul nedorit.
Bine ca s-a mai racorit de ieri…ne hidratam bine si asteptam celelalte surprize ale verii..
Feriti-va de barbatul care se (ne) (te) complica..sau incetati sa mai fiti unul, oricat de vara ar fi 🙂
Ileana 