Fara Asfalt la munte sau iubirea mea pentru blandetea dealurilor…

Nori mari albi, pufosi..foarte aproape.Ti se pare ca-i poti atinge…Corturi, masini, galagie..si biciclete..multe biciclete.

Fara asfalt e un spirit anume. Cine a inteles nu mai are nevoie de textul meu..dar pentru cei care inca nu au gustat din atmosfera Fara Asfalt (la munte, la mare..sau la hamsie) scriu aceste randuri inca arsa de soarele de pe plai si inca cu gandul acolo…

E simplu, iei jumatate de casa si un cort, speranta ca nu va ploua, o masina, 3 biciclete si 2 baieti..si ajungi la Slon Cerasu..foarte aproape de Bucuresti..dar parca si mai aproape de cer si de natura..mai aproape de rai.

Si cand esti pe punctul de a spune ca ai obosit de impachetat si de condus si de urcat ulita aia pietruita..ajungi sus si vezi dealurile si zarea verde albastra cat cuprinde si intelegi de ce ai plecat de acasa…Blandetea dealurilor…Abia atunci privelistea iti taie rasuflarea si intelegi ca a fost decizia cea mai inteleapta sa iei copiii de la Bucuresti..si sa-i duci acolo.

Intelegi ca pana si pe tine te duci acolo …pentru ca sufletul tau vibreaza si bucuria aia curata si nebuneasca te cuprinde doar privind in jur…Se opreste timpul.

Apoi imbratisarile si prietenii iti confirma a nu stiu cata oara ca triatlonul si oamenii astia adunati in jurul acestui sport sunt un dar al vietii. Mie comunitatea asta mi-a deschis inima si mi-a aratat cat de frumosi sunt oamenii liberi..Stiu, suna a cliseu, dar asta simt si asta este pentru mine orice intalnire cu prietenii mei. Ne stim atat de bine..Stim ce putem si ce nu putem…ne stim calitatile, ne stim defectele, dar ne stim atat de bine..incat, repet, nu se poate intampla nimic care sa zdruncine legatura asta…

Nu doar pasiunea ne uneste..eu cred ca triatlonul e doar pretextul. In realitate, impartasim valori si credinte comune..si orice intalnire mai pune o pecete pe ceea ce iubim..si mai pune o zala la lantul acela al „inlantuirii ” noastre. Ai putea spune ca scenariul se repeta la fiecare concurs..dar nu e asa..De fiecare data, cu fiecare triatlon, se mai aduna o amintire in frumoasa noastra carte a vietii..si aproape ca regret ca iar se termina sezonul…Nu e niciodata la fel si nu ma satur sa fiu in preajma acestor oameni.

 

Auzisem cu tristete ca anul acesta Fara Asfalt la munte nu se mai tine..apoi am auzit cu bucurie ca se face..”prieteneste”..Atunci am stiut ca exact ce povestam mai sus se confirma..triatlonul este pretextul..bucuria prieteniei si a valorilor comune este adevarata cauza a intalnirilor noastre.

Nu am stat pe ganduri..desi stiam ca e posibil sa nu particip la cursa…Si intre totul sau nimic..Am ales nimic..facand practic totul..traind din plin atmosfera de concurs..de pe margine…cu mare bucurie.

Organizare perfecta, atmosfera la inaltime, muzica de suflet…Inotul e binecuvantare si e recompensa pentru ceea ce urmeaza.Anul acesta nu am vazut lacul dar i-am simtit racoarea..in fotografii si in povestile celor care au inotat.Traseul dificil de la bicicleta insa e cireasa de pe tort in cursa asta, stiu bine, inca de anul trecut. Sambata doar priveam cum veneau toti „rupti” de la bicicleta dar fericiti, pentru ca, nu-i asa, sosirea pe plai a meritat efortul….si apoi cu soarele in cap..alergarea incepe cu o urcare..si ,desi nu mai vrei, nu ai cum sa te opresti..mai e putin …si gata.Am privit chipurile, am incurajat..si am stiut exact cine se bucura sa ma auda..si le spuneam doar sa nu vorbeasca..au ales singuri „bucuria” asta, acum doar ei pot duce la bun sfarsit ceea ce au inceput…

Nu am stiut despre mine ca pot fi atat de puternica..atat de puternica pentru a renunta la participarea la cursa asta. Nu am stiut ca pot renunta exact la ceea ce iubesc mai mult..pentru ca exact in asta e masura puterii tale…Am ales sa haiducesc pe dealuri cu prietenele mele…sa las copiii liberi sa faca ce vor..sa-si alerge bicicletele prin padure ..si sa-i arda soarele..si sa le intre praful pe sub unghii…am lasat orice forma de control acasa si am inteles ca avem puterea de a alege…

Am ales sa stau pe margine si sa ma bucur pentru fiecare dintre participanti… La sarmale nu puteam renunta si nici la bere..deci nu va imaginati ca sunt chiar atat de puternica:)))

A fost perfect si persista sa fie …prin toate fotografiile si comentariile de dupa.

Nu renuntati la acest concurs..stiti voi cu cine vorbesc…eu, noi, va multumim din suflet!

 

 

 

Reclame