Puterea omului fericit, caldura Gerarului

Stau in fata unei pizzerii din Regie.Doar ce-am alergat Gerar 2017 si a fost bine, atat de bine ca nu inteleg. Simt o satisfactie interioara, aparent fara motiv, tac in mine si tac in fericire. Ma uit in jur si nu imi pot imagina ca acum 20 de ani umblam pe aici . E adevarat ca am locuit in caminele din Grozavesti, nu in Regie, dar discotecile si „baietii” erau in Regie.

Zambesc tamp, singura. Abia acum realizez, asa se numeste ceea ce simt: puterea omului fericit…Nu e vorba mea, dar e o vorba buna. E Sambata seara. E animatie si lumea e imbracata bine.Eu sunt in niste pantaloni de trening si in geaca de schi. Zambesc si ma simt al naibii de bine. Se vede diferenta de varsta?Nu stiu, de simtit , nu se simte.

Intru in local. Bine ca avem copiii cu noi (al meu si a lui Ciprian ) pentru a scadea media de varsta de la masa. Chiar si asa…media e sigur de peste 10 ani, peste orice masa din jur. Privesc si iar zambesc. Multe telefoane.De fapt, multe priviri in telefoane. Fete, multe fete..si constat imediat ca vor sa fie mai mari, mai „adulte” , mai „cool” si parca as vrea sa le strig ca e o capcana. Ca e o mare pacaleala. Ca la final, devii ceea ce esti oricum si nu ar trebui sa te chinui atat sa fii ( prea blonda, perfecta, prea machiata si sexy…etc.).

Noi radem cel mai tare, berea e pe masura motto-ului de pe perete. Unde altundeva sa ma asez eu? „keep calm and drink beer” scrie si pe perete, eu nu am nici o vina.

16395844_1419640268055697_1059113183_n

 

Cred ca cel mai mult am ras alergand cu gandul la berea de dupa. Am participat anul acesta fix in formula perfecta de anul trecut, noi echipa „(punct)Si de la capat” : Doina, care alearga mult si vorbeste putin (ea e eroina noastra, 4 din cele 6 mari maratoane ale lumii le-a bifat, mai are Londra, anul acesta si Boston la anul, suntem mandri de ea) , se exprima putin dar este una din prietenele mele cele mai atente si loiale; eu, vorbesc mult, alerg oricum, si ma exprim intruna; la mijloc, Ciprian, ales pe spranceana, inalt si Ironman, sa dam bine la poze, sa luam premiul de „cea mai echilibrata, galagioasa  si handsome echipa mixta”. Ciprian e putin din mine, mai mult din Doina in ultima perioada si tine bine „fraiele” de lider. Am mers perfect constant, ne-am amuzat si ne-am povestit app. 2h30. Nici nu stiu exact cand a trecut timpul, cand au trecut cele 5 ture, pentru ca, nu-i asa, ultima nu se pune.

Ultima tura e marsul nostru de glorie , zambet si multumire pentru fiecare voluntar. Fix asa am facut ultima tura, multumind si dand mana cu toti cei care au stat acolo, in frig si noapte, pentru noi. MINUNAT!

16422656_997549520344659_7909804272729725355_o

Mi s-a parut totul atat de usor si firesc, o calatorie faina alaturi de prieteni buni, in echipa si in jur, incat ma intreb cum e posibil sa fi alergat atat de putin in ianuarie (cred ca am schiat mai mult si am inotat) si totusi sa fii atat de VIU si FERICIT si sa absolvi cu usurinta 21km?

16442782_1419638981389159_708529776_o

Concluzia e simpla: e in noi ceva care ne leaga si ne impinge inainte, prietenia noastra, bucuria noastra de a alerga, puterea omului fericit cu jucaria lui…in speta de fata, o alergare lunga ( si nu trista!) de antrenament.

Am ras , am cantat, am povestit si ne-am bucurat de „spiritul cald” de Gerar. Am vorbit si in germana la un moment dat, spre disperarea alergatorilor cu frontala, ca doar nu eram cu lampa in ochi, la interogatoriu…Nu pot sa va povestesc despre decoratiunile de Craciun, poate alta data, dar si ele au fost subiect de mare amuzament si recunosc, dupa vreo 3 ture, nimic nu mai semana cu ce ar fi trebuit sa semene.

Acum stim, 2017 chiar a inceput si e un an bun, inceput cumsecade, cu Gerar!

Multumesc inca o data pentru atmosfera si pentru prietenie!Tare sunt curioasa cati din cei pe care i-am vazut pe la mese in Regie..vor trai frumos si vor alerga peste 20 de ani..la GERAR!!!!Tot acolo:).

 

 

 

Reclame

Less is more…cheia fericirii ne atarna de gat

A fost un an greu, foarte greu, dar foarte bun.

„2016” m-a incercat in toate felurile si mai ales emotional. Sensibila de mine. Acum ca s-a terminat stiu exact ca a fost un an foarte bun, un an ca o calatorie cat o viata, in care am redescoperit cine mai sunt, de ce fac ceea ce fac si de ce nu reusesc intotdeauna sa fac ceea ce imi propun.

In orice caz, un an foarte bun in care m-am indragostit de mine si am inceput sa  invat cu adevarat sa ma accept asa cum sunt.Este vorba doar de acceptare.

Nu este vorba despre succes sau personal best-uri, este despre trairi si despre a intelege mai profund cine sunt si cine nu mai sunt, ce nu mai vreau si ce vreau cu adevarat.

Lectia lui 2016 este despre a obtine mai mult din mai putin efort si din mai putine asteptari, intelegand, a cata oara, ca ceea ce conteaza cu adevarat este VALOAREA din spatele lucrurilor pe care le faci. Si in sport, ca hobby si mare pasiune, ca si in viata,  conteaza ceea ce faci doar in masura in care VALOAREA din spatele lucrurilor izvoraste din suflet. Avocatii stiu ca o „Cauza” a unui dosar nu consta in obiectul lui, difera de obiectul lui. Asa ca, si la capitolul sport, ca si in viata, acel „de ce?” la care este maestru Dl. Sandor, antrenorul meu de triatlon, capata sens daca exprima o VALOARE in care cred.

13592653_1218018274884565_3183291612431123500_n

The Monster Coach- Sandor Boldiszar

Si astfel, am inteles perfect in 2016 ca, pentru mine, triatlonul este sanatate, si fizica si mentala, este dragoste de natura si de prieteni, este prilej de mare bucurie si cu siguranta, NU imi doresc sa devina un stres, o competitie inutila cu nimeni si cu nimic.

Cu alte cuvinte,  cheia fericirii ne atarna de gat…si noi, ca prostii, o cautam oriunde altundeva dar nu la purtator.

Am inceput anul 2016 greu , cu multe kilograme, dar hotarata sa imi vad de sport in ritmul meu ca doar sunt Ironman de doua ori si asta nu imi poate lua nimeni.Imi spune mereu prietena de la Brasov, „nu te plange, esti Ironman” si raman fara replica, desigur.

Ianuarie a fost despre Gerar, cu prieteni si fara presiuni, o cursa frumoasa si simpla, care pentru mine e ca un barometru.Unde sunt si unde vreau sa ajung.

In martie sunt la Duatlon departe de forma pe care as fi dorit s-o am, departe de duatlonul din 2014 cand „mancam asfalt” dar si ce pret am platit. Nu-i nimic, m-am privit si mai adanc in suflet si am invatat, tot prin sport, ca in fiecare zi e o noua zi. Nu stiam in Martie cata bucurie imi va mai aduce 2016. Cu rabdarea antrenorului meu, care ma cunoaste cel mai bine, cateodata cred ca ma cunoaste mai bine decat ma cunosc chiar eu, am continuat calatoria.

In Aprilie m-am distrat la Colour Run cu Max, Road Grand Pink la Fundeni si un Forest Run la Cernica, curse frumoase, fara pretentii, dar in care mi-am dovedit ca mai am resurse si ca adevarata cucerire pe care o poti face in viata ta.. e cucerirea propriei persoane, intelegerea si minimalizarea  acelei mandrii prostesti care iti mananca sufletul si fericirea si nici macar nu-ti  dai seama.

In Mai, alergam cursa scurta de la Moeciu, cu mare bucurie si cu mare satisfactie pentru hotararea de a face cursa populara tocmai pentru ca vremea a fost infernala, cei care au facut maratonul au fost cu adevarat eroi. Au fost 4 anotimpuri in cateva ore.

Iunie ma astepta cu „Fara Asfalt” cursa la care mi-am propus sa nu lipsesc cate zile oi mai avea de trait si am facut istorie in familie, impreuna cu Max , reusind sa terminam cu bine dupa aventuri si dupa o impotmolire in toata regula pe traseul de bicicleta..Cand lumea deja savura berea..si hamsia, noi ne luptam cu noroiul si neputinta noastra.A fost de VIS si am scris despre asta deja.

Si tot in Iunie, marea si mult asteptata cursa de la Oradea, Halfironman, cu un timp excelent si cu o stare fizica si psihica exceptionale, alaturi de prieteni si antrenor, mi-am indeplinit misiunea, obiectivul numarul 1 al anului.La Oradea a fost MAGIE. CLAR. Cat de bine m-am simtit desi a fost atat de cald. Abia acum , dupa atat timp, am inceput sa-mi explic si sa inteleg ca „less is more” si da, aripi de ingeri ne insotesc si ne sprijina si ne sunt alaturi de fiecare data. Cand suntem in armonie cu noi insine, totul merge ca pe roate, cand ne impiedicam, e clar ca ceva am ales sau am facut gresit.

Au mai urmat in Iulie triatlon Buftea cu un nesperat loc 2 la Open pentru care m-am bucurat foarte tare si care a fost dovada bunei mele colaborari cu antrenorul meu. O cursa pe care i-am dedicat-o, pentru ca nu era in plan ci a fost mai degraba o decizie de „vacanta la Buftea” , sa ne mai vedem cu prietenii, sa mai bem o bere la final.

 

Trichallenge Mamaia a venit cu o cursa in care mi-a fost teama de TRANZITIE, da, ai citit bine, pentru ca tranzitia de la inot la bicicleta a fost o proba in sine, proba pe care am trecut-o cu bine si am facut poate cel mai bun SPRINT pe care il puteam face, mai ales inotul si bicicleta, care mi-au iesit perfect.

A urmat Transfier cu proba olimpica, unde , recunosc, m-am chinuit putin , dar a meritat din plin si am salutat cu reverenta maretia naturii si razele de soare stralucind prin padure MAGIE PURA din nou iar locul 5 OPEN, deloc rau, mi-a adus o bucurie in plus si mi-a dovedit ca anul are si surprize placute, nu doar teste.

Si apoi, multa pauza si o petrecere perfecta de ziua mea cu prietenii mei, pana la Maratonul Reintregirii Neamului unde m-am dus ca „o floare” desi era un ger de crapau pietrele.A fost momentul meu de revelatie pura, da, sunt un Ironman si acesta nu doarme, asteapta doar sa fie reactivat. Am facut o cursa buna , un timp de 2h15 min, fara prea multe antrenamente si din nou cu kilograme in plus. Stiu acum , fara urma de indoiala, ca energia mea interioara si VALÖAREA din spatele lucrurilor pe care le fac din dragoste, imi dau PUTEREA de a termina o cursa cu zambetul pe buze.

Am incheiat 2016 cu inima deschisa si campioana la Triatlon Sprint pentru categoria mea de varsta, zambind singura pentru ca niciodata nu mi-am imaginat un astfel de titlu sportiv si nu mi-am imaginat ca voi imbraca un tricou pe care sa scrie WINNER. Stiu acum mai bine ca niciodata ca sunt o invingatoare din ziua in care am decis sa ma apuc de triatlon, restul sunt detalii si calatoria continua.

Ii multumesc antrenorului ca am terminat anul cu multe satisfactii si fara accidentari ceea ce inseamna, fara dubiu, ca LESS IS MORE..

PS: „2017” e tanar si naravas si va spun de acum ca ma indrept catre o noua cursa , cursa de tip Ironman, cursa nr. 3. Ceea ce inseamna ca la sfarsitul lui 2017, dupa aceasta cursa, imi voi mai face un tatuaj:)))) .Cuvintele cheie pentru 2017 sunt in continuare ACCEPTARE,  IUBIRE, ARMONIE si , mai ales, CREDINTA.