Doua saptamani au trecut… doua saptamani cat o viata

Cand o mama plange..s-au cutremurat pamantul si cerul deopotriva…si atata dragoste a tasnit din sufletul meu ca simteam ca explodez …ca trebuie sa alerg la ea si sa o iau in brate..sa o strang tare si toata lumina din mine sa se contopeasca cu ea..mama care plange, prietena mea.

A plecat copilul de la ea si de la noi… La 23 de ani calatoria lui pe pamant s-a sfarsit. Nu a luat cu el nimic si cred ca se uita acum in jos la noi..si parca asteapta sa vada cum ne descurcam. Eu cred ca ne zambeste si stie ca vom reusi impreuna.

Firele nevazute nu se rup niciodata. Au fost doua saptamani in care am simtit ca aripi de ingeri ne ating..si ne insotesc. Sunt sigura.

Copilul ne-a  zambit si ne-a chemat pe toti langa ea, mama lui, mama care plange  …si ne-a  vorbit. „Luati aminte…”parca ar spune.

Au trecut doua saptamani mari si nesfarsite in care am inteles pentru a nu stiu cata oara ca nu te ajuta deloc nici un pic de negativitate, nici pesimismul, nici sarcasmul, nici convingerea ca  viata e o lupta..

Au trecut doua saptamani in care am inteles ca nu te ajuta deloc sa te tot protejezi si sa tot crezi in aroganta ta ca poti controla totul..Nu te ajuta nimic din toate acestea..

In aceste doua saptamani am inteles a nu stiu cata oara cat sunt de puternica si cat de recunoscatoare sunt ca SUNT ASA CUM SUNT..NAIVA, IDEALISTA, OPTIMISTA…am inteles pentru a nu stiu cata oara ca sunt perfecta asa cum sunt si nu e nimic gresit sa constientizezi ca e MINUNAT sa TRAIESTI..o zi, un an..cativa ani si inca o zi…SA TRAIESTI cu bucurie, cu entuziasm si cu veselie..oricat, o clipa, o zi..o saptamana..un an…pentru ca atunci cand o mama plange… atunci trebuie sa strangi si mai tare randurile..si sa CREZI cu mai mare putere in VIATA..

Intr-o luni, cand am aflat ce s-a intamplat- ce banal si absurd suna cuvintele acestea-…am izbucnit in plans si apoi m-am ridicat si m-am intrebat ce pot sa fac eu. Ce pot sa fac eu?O putere incredibila m-a cuprins si o LINISTE IMENSA. S-a oprit timpul, asta am simtit.

Nimic nu poate fi schimbat. Nici o furie si nici o deznadejde nu aduce nimic inapoi..nici macar pentru o secunda. Si totusi am stiut exact ce am de facut.

Am cautat-o si am gasit-o pe mama care plange. Si am tinut-o in brate si am imbracat-o in lumina, in toata dragostea mea.

Nu e nici un merit, nu e nici o scofala..devenim mame, fara sa fi facut ceva special..suntem doar o poarta. Viata intra in noi si iese…si niciodata nu mai poti fi la fel. Dar nu esti cu nimic mai speciala decat alte femei.

Ceea ce se schimba insa ..e sufletul tau. Si asta stii doar tu, ca mama. Copilul acela care vine te invata sa fii mama…te invata sa scoti din tine ce e mai bun si mai cald..te invata sa iubesti viata , sa iubesti oamenii..sa-ti arati compasiunea pentru tot si toate in jurul tau..Sufletul tau de femeie primeste o lumina in plus..lumina din ochii propriului copil, cel mai mare maestru. Copilul tau si VIATA insasi.

Si mai scoate din tine si intunericul..te infurii, stii mai bine decat el, ti se pare..si iar te infurii ca nu capata „forma” pe care ti-o doresti tu. Si apoi plangi si razi si o iei de la capat si vezi in el ce e in tine..si binele si raul. Copilul tau, maestrul tau.

Azi acea bucata din tine s-a smuls.Nu esti vinovata de nimic..el e maestrul tau pana la capat.

Stiu prietena mea, stiu ca iti spunea ca esti „regina” lui..iti spunea ca „te va imbraca in aur”..si radeati ca niste nebuni si va pupati pe frunte…Ce mama, ce femeie esti, prietena mea!!!!”Mandra in toate cele”, stiu.

„Sunt o rana vie, sunt sange”…asa vorbesti azi, tu,  cea mai frumoasa si cea mai desteapta femeie pe care o cunosc. Te-am iubit din ziua in care te-am intalnit..pentru ca ma atragea ceva la tine si in acelasi timp ma enervai cumplit..O femeie directa, autentica si gata oricand sa-ti darame orice teorie..O femeie educata, desteapta, al naibii de desteapta..o femeie pe care o privesc si azi si inca spun ..”eu cand ma fac mare, ma fac ca EA…si mai ales, asa mama vreau sa fiu eu copilului meu”.

Ne-am imprietenit..ne-am povestit si ne-am iubit , si la bine si la greu…si a fost mult greu..radeam mult, eram „clubul divortatelor”…Drumurile noastre se reintalneau de fiecare data cu aceeasi bucurie…ne descopeream una in alta, ne puneam oglinzi si intrebari..si ne gaseam raspunsuri impreuna..Radeam cu lacrimi, radeam in hohote.

E in ea parte din caldura mea si „iutimea” sufletului meu..e in mine parte din caldura si „iutimea” sufletului ei.

Acum ea plange si plang si eu cu ea… Plang cu dragoste si incredere ca VIATA e un dar..si ea stie mai bine decat mine sa CELEBREZE VIATA. Plang dar nu plang langa ea..ci cu ea zambesc ..ca doar de la ea stiu ca VIATA merge inainte..intotdeauna inainte.Pana la capat sa musti din ea..din VIATA. „Sa musti din viata ca dintr-un mar copt”.

Nu exista loc de „de ce” si de „daca”..se intampla ca un copil sa ne iasa din viata ..asa cum a intrat..fara sa fi facut tu, mama, nimic special..Tu, mama, nu il poti opri. Nu te poti pune in locul lui. Nu poti schimba viata ta pentru viata lui desi stiu ca ai face asta.

Iti raman momentele petrecute impreuna, cele mai frumoase amintiri dar iti ramane si GOLUL imens al locului pe care il umpluse..

Tu, mama care plangi, tu,  prietena mea, stiu ca vei umple golul cu iubire..Singura care vindeca..Noi toti iti suntem alaturi si aducem cate un strop …

Punem dragoste acolo unde o bucata din sufletul tau s-a smuls. Si vom cladi IUBIRE in tine, caramida cu caramida, vom construi IUBIRE.

Si te vom inconjura cu iubirea noastra si vom zambi iar, ai sa vezi..pentru ca sufletul meu stie cum esti tu..frumoasa, desteapta, puternica, o  femeie ADEVARATA.

Nu doresc nimanui sa-si masoare puterea asa… nu doresc nici unei mame sa-si simta copilul plecand..Nu doresc nici unei mame sa-si planga copilul..Nu doresc..dar conteaza atat de putin ce doresc eu..Nu este despre mine..E doar despre ea…

Suntem obisnuiti sa spunem ca venim pe rand si tot pe rand plecam. Dar nu e asa si nu stim niciodata ca plecam „pe sarite”.

Cand o mama plange asa ..se cutremura cerul si pamantul…dar intreaga mea fiinta striga .. Te iubesc , prietena mea, te iubesc”…si au trecut doua saptamani si stiu si azi ca si atunci cand am aflat ca nu exista coincidente in Univers..Nici o venire nu e inceout su nici o plecare nu este sfarsit…Nu este nimic intamplator si pana la urma sa cred in ceva mai mare decat mine e calea pe care o aleg eu…

Copilul a plecat. A parasit scena in stilul lui..stilul meu..MARE.A trait INTENS..a ras si s-a bucurat..a tras cortina peste sufletele noastre si ne-a pus la incercare..Cati avem curaj sa ridicam cortina si sa CELEBRAM VIATA..PRIVILEGIUL cel mai mare..acela de a trai..de a te bucura si de a CREDE?…Venim din lumina si in lumina ne intoarcem, de ce nu am face lumina si in viata pe care o traim?De ce nu am cauta lumina cat traim..prin optimism, prin fapte bune si recunostinta?

Ce ar fi daca nu ne-am mai lasa TRAITI si am zambi in oglinda in fiecare dimineata..recunoscatori ca ne-am trezit?

Dupa aceste doua saptamani stiu un singur lucru..o mama care plange…te obliga sa ridici cortina..ZILNIC..si sa joci pana la capat JOCUL VIETII TALE..cel mai frumos JOC.

Draga mea prietena… deschide-ti inima..nu o lasa sa se inchida..ai atata iubire de dat, de TRAIT..DE TRAIT..iar eu..eu iti soptesc ca fiul tau stie ca tu vei fi bine..ca noi toti vom fi bine..DOAR SA DESCHIDEM OCHII ..sa deschidem ochii..pentru ca nu ajuta la nimic nici pesimismul, nici sarcasmul..nici gandul ca viata e  o lupta..nimic din toata rautatea lumii nu ajuta…

In astfel de momente, ramane doar sufletul..Oamenii nu stiu ce sa faca in astfel de momente. Se scutura de toate mastile, de toate „hainele” imprumutate..In astfel de momente doar LUMINA..lumina din noi razbate..daca stim sa avem grija de ea. Fii Lumina , prietena mea..fii lumina.

PS: Si acum nu va invit sa incepeti de maine..sa sariti cu parasuta..sau sa cautati cine stie ce destinatii exotice..sau sa faceti un dublu ironman..desi sunt sigura ca puteti face asta, va invit doar sa va bucurati de micile momente ale unei zile..ca poti deschide ochii, ca poti vedea soarele..ca iti curge apa calda la dus..si da, ai unde sa dormi..si esti inconjurat de oamenii pe care ii iubesti..

Fa o fapta buna zilnic..fa ceva pentru cineva..Doar asta face diferenta in viata ta. Cam atat.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s