Copiii – de la oras … la mare, sau cum inveti lectia libertatii…

Iei una bucata copil de oras, copil purtat mult si des in masina, si ii faci o propunere grea si usor de refuzat..Dar te faci ca nu-ti pasa raspunsul lui.El se vaita, ii e lene, ar face multe alte lucruri mai simple…dar cumva samanta a fost plantata si , repet, daca pari indiferent la lamentarile lui si nu ii dai contraargumente,vine el singur la tine si iti spune da. Asa functioneaza la mine..e adevarat ca nu imi pastrez calmul intotdeauna, dar cand reusesc, chiar asa se intampla.

Ma gandeam zilele trecute ca noi toti suntem ca cepele, inclusiv copiii nostri de oras. Suntem atat de ambalati in mii si mii de foite si intalnirea cu marea, sau cu o provocare in natura, ne face pe toti sa dam jos, rand pe rand..tot ceea ce ne sufoca din  viata noastra de oras.Si ramanem frumosi, liberi si in picioarele goale.

Cu o zi inainte de a pleca la triatlonul Fara Asfalt , editia 7 (in conditiile in care am participat la toate editiile din 2011 incoace si tot spun ca si la editia 50 voi fi de fata) aflu ca membrii stafetei pentru care faceam inotul nu pot veni. Eu eram inscrisa la individual , eram hotarata sa plec la 2 Mai impreuna cu Maximilian , fiul, dar si cu bicicleta lui cea noua, asa ca , nu stiu cum dorm in acea noapte, ca ma trezesc Vineri cu un singur gand…sa fac stafeta cu copilul. Sa mergem impreuna traseul de bicicleta 32 km in rezervatia naturala Hagieni-Limanu, sa-i arat si lui ca nu doar marea ma atrage an de an la Fara Asfalt, sa-i dovedesc cumva ca nu e doar triatlonul , ci ca e natura toata..care ni se dezvaluie spectaculos la 2 Mai.Ca nu sunt eu nebuna ci chiar e atat de frumos acolo.

Lansez provocarea si evident ca nu mi se raspunde, plusez cu o invoire de la scoala Vineri si las mecanismul sa functioneze…poate chiar si luni:)))Si asa e obosit si nu mai are nici un chef.

Ne trezim amandoi in drum spre mare. Cu suportul de biciclete fixat chiar de noi(si credeti-ma nu e un sistem simplu deloc)cu bicicletele in oglinda retrovizoare, una mai frumoasa ca alta si noi, veseli nevoie mare.

Sunt mandra de noi, stiu ca ne putem descurca, si ce daca m-am murdarit ca naiba de la lanturile bicicletelor..si ce daca masina e batrana..de ce sa-mi cumpar 2 rochii la Stefanel..cand pot sa merg 2 zile la mare???Asa gandeam. Asa zambeam.

Ajungem in 2 Mai, e cald..e vara si mancam cu pofta (eu) hamsii cu usturoi ..Maxi cartofi prajiti..ne facem de cap…marea e acolo, miroase a alge..intai strambam din nas..apoi ne obisnuim si drept rasplata apare curcubeul. Aflam ca in Constanta era furtuna ..la numai 40 km distanta..noi ne bucuram de soare..Orasul aglomerat a ramas in urma..si tragem aer de mare in piept..si o bere ca, deh, merita si soferul premiul lui.

13346876_1201183943234665_3971225588727768730_n

Apar prietenii, ne imbratisam, radem..ne bucuram..si ne lasam scaldati de soare si  mare…viata e perfecta.

A doua zi am emotii.Nu sunt sigura daca mai incap in neopren, incep sa ma intreb daca nu e prea mult pentru Maxi sa mearga cu MTB atatia kilometri, bicicleta e noua si usor cam mare pentru el( e mai mare ca a mea..) dar imi spun…am hotarat, mergem pana la capat. Ma impac si cu mandria mea..ma gandeam ca am facut de 5 ori traseul asta..ce sa mai astept de la timpii mei de concurs??aproape in fiecare an am urcat pe podium la categoria de varsta…poate ca nu am fost prima niciodata..dar , mai conteaza? Maximilian e cu mine..poate ca e timpul sa fie el in prim plan.

Si plec la inot..il pup si ii spun ca vin acolo la tarcul in care are el bicicleta sa-i dau cipul..maxim 25 de min..A fost un inot pe cinste..Cred ca puteam si mai bine, m-am simtit bine, marea ma astepta , mi-am luat botezul cu bucurie, desi , recunosc, era multa lume in apa, nu era timp nici de poezie, nici de filozofie, Maxi ma astepta si stiam ca, desi nu o arata, avea si el emotii. Nici in ziua concursului nu credea ca stau eu cu el toata tura de bicicleta…ca asa ii promisesem.Dupa 24 min…ii pun cipul si ma duc spre bicicleta mea. Madmaxul meu e batran dar merge si nici prin cap nu ma gandeam la probleme tehnice. Eu ma gandeam ca poate nu rezista copilul…

Pornim senini, Maxi ma astepta, suntem impreuna iar el merge bine, foarte bine..chiar nu-mi venea sa cred cat de hotarat era. Incercam sa-l tin in frau, sa-i explic ca e important sa terminam, sa-si gestioneze resursele…Triatlonul este despre gestionarea resurselor…despre vointa pana la capat. Teoriile mele nu au succes..Copilul zburda…eu sunt fericita in spatele lui…Pe camp e frumos..cu maci si lanuri de grau si niste flori..mari mov, habar nu am cum se numesc …

13340054_1094620660584270_5009490683518087436_o

Ajungem in canion si spre surprinderea mea si Maxi spune la fel..”parca suntem la munte”. Asa am zis si eu in 2011..la prima participare, nu stiam traseul si ma minunam la fiecare pas..e adevarat ca eu in 2011 acolo am cazut..rau..pentru ca toate pietrele acelea erau umede. Maxi in schimb, coboara tot pe bicicleta ,  pune piciorul jos abia la oi..si vaci spre iesirea din canion.Mai facem cateva fotografii..trag de el sa bea apa sa manance jumatate de banana…e entuziasmat si rosu in obraji..Ma bucur.

13312626_1201185689901157_1866710712537159944_n

Parcursesem cam o treime de traseu..si in toata relaxarea mea..se rupe lantul…Nu imi venea sa cred..stiam zgomotul ala, stiam ca e greseala mea intr-un fel..asta era. Nu stiu cine a vorbit..dar Maxi era inainte si ma trezesc spunand, du-te ca poti ..du-te ca vad eu ca fac…du-te ca e si Marie a lui Popa ..si va descurcati..Si a plecat..eu cobor in canion la dl. Felix..cu jeepul, drona, berea..dar mai ales cu ajutorul..baiatul cu ATV-ul , Teo!Nici nu cred ca am realizat ce facusem..lasasem copilul de 11 ani, singur in padure…really???

Acum nu doream decat sa-mi repar bicicleta sau..macar sa ajung la finish..nu stiam nici eu exact ce ar fi trebuit sa se intample.Am asteptat..nu eram singura . Cineva repara o pana si un alt baiat..avea lantul rupt ca si mine…Eram vedete, fotograful ne fotografia de zor..Si cum necum ..fara sa mai intru in detalii, transmitand celor care treceau cuvinte de incurajare pentru un copil cu sosete verzi…m-am trezit dupa mai bine de jumatate de ora..ca urc din nou iesirea din canion..acum cu grija..nu mai schimb nimic pe urcare..si ii dau..Alerg ca nebuna si ma intreb ce face copilul..Termin urcarea de pe bucata de asfalt, mi-e frica sa schimb vitezele, dau in forta.. mai sunt concurenti pe traseu desi voluntarii strangeau deja…Fac coborarea de la padure in forta..si ma trezesc in ciulini, noroc cumva ca aruncasem bicicleta si am cazut lateral…asta e.Ma ridic, analizez julitura si pantalonul rupt, zambesc, spun in gand, multumesc Doamne, ai dreptate, tu mi l-ai dat, tu sa ai grija de el..ca eu acum e musai sa am grija de mine.Si o las mai moale. Ma gandesc doar ca am incredere..copilul asta s-a descurcat si in alte situatii de criza..s-a descurcat!este mult mai calm decat mine,si are o gena germana..apriga, recunosc…

Ajung la struti..intru pe dealuri ..si vad norii grei si negri..nu-mi vine sa cred ce ploaie incepuse..rece, multa..si in rafale…Ma imbrac cu ce am si simt ca incep sa alunec..bicicleta nu ma asculta..noroiul imi sare in fata…si trag. Stiu ca nu ma pot opri..Intalnesc alti 2 concurenti cu pana..in ploaie ..incurajez un pic din mers..nu ii pot ajuta oricum.Ajung la pescari..alti concurenti tristi..ii incurajez dar sunt nervosi, impimg la bicicleta si nu au chef de glumele mele…le spun totusi ca vine asfalt la fara asfalt…ploaia da semne sa se opreasca, e plin de balti..alunec ca naiba..o tai de-a dreptul nu ocolesc nimic pentru ca stiu ca imediat urmeaza urcarea pe sosea.Si trag..mai depasesc..mai sunt oameni pe traseu..toti se mira unde naiba trag asa ca nebuna…ca oricum e tarziu. Ei nu stiu ca eu am trimis copilul singur…inainte!Ma bucur de cum merg..parca am aripi desi nu mancasem nimic si era deja aproape ora 13..

Intru pe camp si ma apuca disperarea..vad exact traseul din 2011..Nu mai ploua dar nici nu mai puteai inainta..noroi, lut..bicicleta avea roti de motor..era grea si nu se mai lasa nici impinsa..nici carata..innebunesc…singura pe camp..Ajung la ultimul punct de control…mainile erau negre de pamantul scos de pe roti..Oamenii ma ajuta..ma spal un pic , sunt nervoasa..si ma calmez doar cand mi se spune ca Maxi a trecut..era ud ciuciulete…i-au scos tricoul si a apoi a venit o Doamna…si l-a luat cu ea..si i-a pus o geaca…

Atunci stiu ca sunt aproape..ca e musai sa car bicicleta aia si sa-i ajung..si plec si ma chinui si inaintez greu…si undeva in zare…cred ca incep sa-i vad..Marie a lui Popa..si Maximilian!!!Eram atat de fericita….

Ii ajung dupa un timp..sunt la fel de murdari ca mine..si obositi..Maxi purta geaca Mariei..era vai, mama lui…si clar nu mai putea..Nici nu mai avea cum sa poata..Noroiul ala te storcea de toata energia…Mai gasim o bucata de iarba, incercam sa mai pedalam un pic..dar ultimii kilometri au fost 3 m mers..3 kilograme de noroi de scos de la roti…Inca un copil in traseu..Tudor..la fel de zapacit si el..dar cum, necum ajungem la finish..dupa mai bine de 4 ore…

Las bicicleta si copilul si plec sa alerg..era tarziu , soarele ardea ..dar eu eram fericita si cred ca terminam si tarandu-ma daca era nevoie..Dar nu a fost, aveam aripi, reusisem sa scot foitele de ceapa ale copilului…sa implinesc dorinta de a merge impreuna si de a ramane frumosi si desculti.

Pana la urma un test de rabdare si pentru mine..numai bun pentru Oradea, cursa pe care o astept!

13346677_1201185779901148_1866855381268092766_n

Multumesc Maximilian ca existi in viata mea si multumesc tuturor prietenilor castigati prin aceste concursuri!!!we f..did it again!!!Multumesc pentru umflatul rotilor si a mingii, pentru grija tuturor si pentru sustinere….pentru rasul impreuna si pentru fazan si pentru beri…si pentru gargarite si clatite si pentru Marie a lui Popa si pentru TOT.

PS:Voiam medaliile..dar mi-e dor de cele de lemn:))))Dumnezeu prefera lemnul:))))

 

 

 

 

Reclame

2 gânduri despre &8222;Copiii – de la oras … la mare, sau cum inveti lectia libertatii…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s